|
|||||
Din educația mea de bun român nemuncit la căpșuni prin țări mai calde, știam că Germania e tata lor: cel mai bun trai, cea mai bună muncă, cea mai civilizată societate, cel mai curat, cea mai tunsă iarbă în fața caselor… ce mai, cea mai țară din Europa dacă nu din lume. Am susținut de multe ori că tot fluxul de români din occident e de bine. Că-s la-ngrijit bătrâni, la săpat șanțuri sau la furat, aceștia se vor întoarce de-acolo cu exact acele deprinderi de care noi cei rămași în țară avem nevoie să le-nvățăm pentru a ne putea numi civilizați. Printre altele, pe văru-meu din Țara Codrului cică l-a mușcat un șarpe. Mare! Că-ți dai seama, că de la ploile și căldurile astea și șerpii o iau razna. Azi am avut parte de una dintre cele mai fabuloase și consternante conversații. M-am convins că mintea românului n-are nici un bai în a bate câmpii într-un mare fel. „Care e ultima școală terminată?” – Liceu acolo, doi ani, apoi profesionala aia din Băicoi, unde s-a iubit cu o profesoară de croitorie care era căsătorită cu directoru’. Dom’le, proști pot fi unii oameni! (Dă un next la CD-player și-ncepe un Radiohead ce cânta încet.) Să vezi matale, am luat într-o zi la drum doi băieți. Erau tinerei, pe la vreo 30 de ani. Olteni, de-ai mei, că mi-e și rușine să recunosc, de prin Vâlcea din ceva sat. Bine-nțeles că mi-am exprimat nemulțumirea și-atât mi-a trebuit! Tanti ce-mi trebăluia cu foarfecele prin păr a luat o mimă serioasă și bunicoasă: „Tinere, să știi că nu-i de glumit cu curentul! E cel mai periculos.” Eu m-am blocat. 
Tanti avea însă într-un colț o ladă cu niște fructe tare dubioase. O culoare albastru-negricioasă, mici cât niște mărgele. Stau, mă scarpin puțin în ceafă și o-ntreb pe tanti: „auziți, astea-s coacăze negre?” 
Criza le-a făcut pe vrăjitoare să nu mai aștepte să le vină clienții acasă. Cum banii sunt puțini, iar vrăjitoarele probabil multe prin Timișoara, cel puțin una dintre ele bate din ușă-n ușă oferindu-și serviciile, cam cum fac și Martorii lu’ Iehova sau „refugiații” din Alba. - Sunt Președintele Comiției de Cartier. Vă sun să vă invit pe ț iunlie la Congresul de Cartier. |
|
||||
|
Copyright © 2013 În beciu' cu idei - All Rights Reserved Powered by WordPress & Atahualpa |
|||||
