Trei doruri și dorele

Am câteva doruri ce m-obosesc de câteva săptămâni încoace. Nu știu de-or fi de vină portocalele de Crăciun, nopțile mai scurte specifice Saturnaliilor, sau pur și simplu faptul că mi-am văzut casa luate de ape. Totuși, mi-e dor de câte ceva.

În primul rând, că de doru’ ăsta scap repede, e dorul de schi. În ultimii șapte ani am apucat să schiez o singură iarnă, așa că n-am nimica de făcut decât să-mi fac rost de-un portofel și de două zile libere și s-o jbughesc la vreo pârtie în următoarele săptămâni.

În al doilea rând mi-e a’ naibii de dor de-un concert Ada Milea în aer liber. Două-mi sunt bătute cu dalta-n minte: cel din primăvara lui 2005 de pe ulița cu Papillon în Timișoara și cel de pe Mercy, de prin 2008 (?) de la Street Delivery (parcă) la Cărturești. Femeia aia are un har. Un mare Har. Iar dacă-i fizic în fața ta, și-i bate soarele pe chitară, te tremură de tot.

În al treilea rând mi-e dor de-un road trip la o mare în străinătate. Și nu mă refer aici la vreo Mamaie bulgărească, ci mai degrabă la vreo coastă uitată de turiști prin Croația sau pe vreo plajă ignorată de toată lumea prin sudul franței. Presimt însă că nu oi mai aștepta tare mult până să-mi urc fundu la volan și să m-opresc abia în primul colț de Mediterană din drum.

Îs curios de mi le-oi calma în cursul anului. Musai totuși să m-apuc de niște treburi în sensul ăsta.

4 comments to Trei doruri și dorele

Leave a Reply