Cum mi-au spart mașina

Bine, nu era chiar mașina mea, era a firmei. Și nici chiar toată nu mi-au spart-o, dar destul. Se făcea că aveam permisul de conducere de vreo patru luni de zile și mașină la dispoziție de vreo lună.

Am venit cu ea în Timișoara și mi-am parcat-o în fața blocului, ca orice om de bună credință. Am tremurat vreo câteva săptămâni la volan, fiind prima dată de capul meu într-o mașină. Făceam ture de nebun prin oraș ba seara, ba ziua, că doar aveam de-a mă obișnui cu volanul, orașul și traficul.

Aveam atâtea de învățat: ce fac cu dopul de la rezervor când alimentez, ce pompă am de folosit ca să nu-mi crape motorul, o mulțime de butoane pe bord, cum completez lichidul de parbriz… pfff! O-ntreagă nebunie de detalii. Printre astea era și CD-playerul cu care mă distram pe diverse muzici țopăitoare.

Într-o bună dimineață, casc ochii și mă-ndop cu cana zilnică de cafea, arunc o privire pe interneți printre feisbuci și știri, îmi pun cămașa cu gândul să mă-ndrept voios spre noua mea jucărie din parcare. Nu apuc să ies pe ușă, că primesc un telefon de la Cristina: „băi vezi că ți-or spart unii mașina”.

Cobor în fugă și mă minunez: mașina toată-ntreagă, doar geamul de pe față dreapta spulberat și ocupând diverse poziții în spațiu simultan, atât în cât și afară din mașină. Ei, halal cartier liniștit și Girocului ăsta.

M-apuc și mă uit să văd de pagube: în torpedou, nimic deranjat. În parasolar, toate hârtiile în regulă. Chiar și mărunții mei de lângă schimbătorul de viteză erau tot acolo. Singurul lucru ce lipsea de la locul său era fața CD-playerului. Am găsit-o însă așezată frumos între scaune, ascunsă de priviri indiscrete.

Bine-nțeles că habar n-aveam că fața CD-playerului se putea da jos, mi-am învățat însă lecția, iar pentru lecția asta am plătit bine: o oră de curățat parbrizul de prin mașină, două ore de stat la poliție pentru a scrie pân’ la urmă o declarație la dictare și șapte ore căutând și așteptând să-mi înlocuiesc parbrizul. Deloc plăcut să trebuiască să repari inepția unor cretini ce vor să dea lecții.

P.S. Cu o lună înainte de a mă muta din apartamentul ăla, cam la doi ani după eveniment, am primit și o scrisorică de la poliție: nu găsiseră pe nimeni, în ciuda a zeci de plângeri similare în săptămâna aia.

4 comments to Cum mi-au spart mașina

Leave a Reply