Ba să ne lăudăm!

Oricine ai fi, te voi aprecia dacă îţi exprimi mândria locului de unde vii şi a locului pe care l-ai adoptat pentru a locui. Cu toate că o asemenea mândrie tinde adesea să se manifeste ca aroganţă, mie mi se pare o trăsătură esenţială pentru un om cu caracter.

Aici te-ai născut, acolo ai crescut, te-ai maturizat, dincolo te-ai stabilit şi-ţi duci viaţa. Cum să nu fi mându de acele locuri? Că e Timişoara, Cluj, Bucureşti, Râmnicu Vâlcea  sau Corabia, trebuie să ţi-l însuşeşti: oraşul (satul, regiunea sau ţara) în care tu ai crescut sau în care locuieşti e parte din tine şi din viaţa ta. Dacă refuzi să îl accepţi ca pe ceva de care să merite să fi mândru, atunci îţi baţi joc în primul rând pe tine.

Da. Fiecare oraş trebuie să fie miezu pentru cei ce-l locuiesc. Că e Timişoara (cazul Cristinei şi al lui Dan), Alba Iulia (Maka), sau oricare altul. Fără această concepţie de miez şi mândrie colectivă, rămânem captivi în veşnicul România-i de căcat.

Când destui oameni consideră că ei şi oraşul lor sunt miezul, atunci din ce în ce mai multă lume vor avea grijă de acel oraş, de la aruncatul gunoiului pe stradă până la a încerca să-şi convingă un prieten cu puţini bani că în oraşul tău merită să-şi deschidă o tonetă de îngheţată (inplicând minim un job pentru un localnic şi poate chiar un minim de aport la bugetul local).

În momentul în care locul tău de căcat, atunci nu-ţi mai pasă cine ce fură, nu te interesează dacă arunci gunoiul pe stradă sau la coş, nu te priveşte faptul că vecinul aduce pietriş pe un petic de iarbă verde din spaţiul public pentru a-şi putea ţine maşina, etc. Dacă aşa-i la tine şi toţi concetăţenii sunt nişte ţărani iremediabili, atunci cei ce îşi bat joc de oraşul şi ţara ta vor fi tot acolo şi peste 50 de ani.

Dezvoltarea şi civilizarea unui loc ţine mult de entuziasmul celor care vin de-acolo sau locuiesc acolo. În timp, oraşul (şi ţara) care se bate destul cu pumnu-n piept va depăşi un oraş (sau stat) care se denigrează singur. Chiar dacă destul de des laudele de sine pot fi derizorii, în timp se va simţi efectul pozitiv al unei societăţi decise să se civilizeze şi să se dezvolte.

Pe partea personală, a-ţi însuşi locul în care stai cu bune dar şi cu rele ţine de verticalitate şi onestitate. E o adevărată dovadă de caracter.

P.S. Mai citeşte pe aceeaşi temă – Mândrie locală: studiu de caz.

14 comments to Ba să ne lăudăm!

Leave a Reply