Am citit o carte și-am supraviețuit

Weekendul ăsta mi-am retrăit o bucată de adolescență. Am făcut marele pas (mare, în zilele astea) de a deschide o carte. De fapt toată treaba cu proaspăta poftă de cetit a-nceput în Arad, vineri, când am intrat din întâmplare în anticariatu’ ăla de lângă cafeneaua Joy’s, din centru.

Una dintre cărțile ce mi s-au lipit de mână cu încăpățânare a fost „Preludiul Fundației” de Asimov. E o carte pe care am citit-o în liceu și primii ani de facultate și de fiecare dată când o recitesc mă trec emoții de adolescent.  Ce pot să zic, după o perioadă puțin cam prea lungă de blazare „lecturărească” din partea mea, am retrăit sentimentul ăla care-ți lipește cartea de degete și intri în sevraj de-o pui jos.

Da. Nu e cine știe ce „Dostoievschi” sau „Salmanrașdi”, dar cartea aia e formidabilă. Am citit-o prima dată în liceu și-am trăit acțiunea ca un copil de 5 ani. După aia am recitit-o la distanță de câțiva ani în facultate, după ce terminasem toate cărțile pe care le-am găsit de Asimov (cele trei serii Roboții-Imperiul-Fundația) și am savurat toate conexiunile din cartea asta. E o carte ce leagă cele trei mari tematici ale autorului, aș putea zice chiar un fel de cheie a bolții universului asimovian.

De data asta, la cel puțin a treia lectură am rămas uimit de eleganța în care subiectul era tratat. Știind foarte bine atât premisele, cât și finalul și consecințele ulterioare ale acțiunii din carte, am fost din nou impresionat de autor. Un alt aspect fascinant mi s-a părut modul în care translatorii ediției (Nemira ’94) au tratat textul: traduceri foarte elegante, adaptări reușite de expresii și bine-nțeles note de subsol pentru a lămuri sensuri duble care nu se regăseau cu succes în română. La finalul cărții m-am întristat dându-mi seama că după translatorii ăștia au venit cei din generația Pro.

Cartea asta recitită a fost soluția unei mari probleme cu care eu, ca și semi-analfabet într-ale literaturii mă confrunt: n-am nici cea mai vagă idee ce carte să-ncep și să-mi placă din prima. Am ajuns la concluzia că funcționează recitirea unei cărți care să-ți fi plăcut, după care îți vin idei.

Oricum… Am citit o carte întreagă în două seri. Au fost două seri foarte bine venite și mi s-a redeschis apetitul. Ce e și mai important e că am citit o carte și am supraviețuit să o citesc și pe următoarea!

10 comments to Am citit o carte și-am supraviețuit

Leave a Reply