|
|||||
Acu’ după ce ne-am umplut de miel și cozonac parcă e bine să ne-ntoarcem cu picioarele pe pământ. Au trecut și zilele alea grele de recuperare a ritmului de lucru și colac peste pupăză s-au deschis și ștrandurile cam peste tot. Numa’ bine avem Sabotage în Timișoara. 
Prin clasele primare am aflat cum să înregistrez o casetă audio și-am început să copiez tot felu’ de piese preferate de pe Radio Contact. Așa au rămas părinții mei fără caseta cu Frații Petreuș, așa au rămas și fără caseta cu csardas unguresc, ambele căzând victime muzicii celor de la Ace of Base sau DJ Bobo. 
Nu pricep și nu pot să accept în jurul meu toată intoleranța asta tembelă privind secuii din curtea noastră. Nu pot să-nțeleg ce treabă au regățenii și cu atât mai puțin ce treabă au ardelenii cu secuii. 
Eu cred că v-ați-ascunselea ar merita o atenție sporită. E un joc cumva premonitoriu. Întreaga viață te vei ascunde, întreaga viață vei ascunde ceva de cineva. 
În tinereți m-am întâlnit frecvent cu o-ntrebare: „Ce ne face umani?” Mă-ntâlneam cu întrebarea asta în diverse manuale, m-am întâlnit cu ea la ora de istorie, la biologie, la filosofie, ba chiar în afara școlii în diverse cărți mai mult sau mai puțin beletristice pe care le răsfoiam. Am crescut însă 
De mic am luat în brațe dictonul conform căruia fiecare e unic ca și caracter și alegeri în viață. Și-apoi m-am făcut mare. 
România e atît de grozavă încât un sfert de populație dă biri cu fugiții și se mută-n Spania sau Italia numai de dragul de-a face loc afluxului de străini ce-ar trebui să vină peste tărâmul nostru. 
Robu a tăiat panglica de vreo săptămână la noul și revoluționarul sistem de plată a parcării în Timișoara. A înlocuit vechiul și obositul sistem Telpark cu noul sistem Timpark. Modificarea este evidentă și ușurează mult accesul la locurile de parcare în special în centrul orașului. ![400973_10151124965570531_1691101559_n[1]](http://i0.wp.com/www.adidragos.ro/wp-content/uploads/2013/03/400973_10151124965570531_1691101559_n1.jpg?resize=100%2C100)
De vreo două luni încoace parcă nu mai contenesc alertele privind mâncărurile: cal în carne de vită, pește etichetat „eronat”, alfatoxine în laptele de prin magazine. Ce mai, o reală feerie de arome și culori sub principiul generic al Kinder Surpraizului. 
Cu toții avem uneori niște demoni de omorât, un univers de distrus, o lume de reconstruit. |
|
||||
|
Copyright © 2013 În beciu' cu idei - All Rights Reserved Powered by WordPress & Atahualpa |
|||||
